Read this story in English

Olvassa el magyarul.

Ți-ai dezvoltat activitatea muzicală după cursul organizat de Monika Manases și de Sound Art e-Motion Asociație. Ne-ai putea povesti puțin despre motivul pentru care ai participat la curs și ce impresii ți-a lăsat? Ce te-a inspirat? Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat? Care este părerea ta despre Mónika ca trainer?

În 2025 am participat la cursul organizat de Mónika Manases și Asociația Sound Art E-motion în Miercurea Ciuc.

Pentru mine, muzica este un refugiu, o oază cu toate posibilitățile ei. În ea mă regăsesc, mă consolează, mă întărește și mă înalță. Mă face și creativă, îmi oferă idei noi pentru prezent și viitor. Mă identific cu ritmul și melodiile. Am o legătură blândă și puternică cu muzica. În orice situație, chiar și un fragment muzical mă poate reașeza pe drumul bun.

Inspirația pentru a participa la curs a fost însăși dorința de a ajuta. Am vrut să cunosc posibilitățile muzicii dintr-o altă perspectivă. Am vrut/vreau să învăț pentru a putea ajuta copii și/sau adulți prin muzică, ca instrument.

Mi-a plăcut materialul cursului și atmosfera. Mónika a fost empatică, autentică și motivantă. Ne-a împărtășit și propriile sale experiențe personale și practice. Prezentarea ei este clară și plăcută. Gestionarea timpului este precisă și organizată. Mai presus de toate, aș evidenția modestia sa profesională.

Ne puteți povesti puțin despre angajamentul dumneavoastră față de muzică? Când a început? Unde lucrați și cine participă la activitățile dumneavoastră? De ce considerați că muzica este importantă pentru centrul dumneavoastră și pentru copiii sprijiniți (și familiile lor)?

Cele mai timpurii amintiri din copilăria mea sunt fredonatul și cântecul mamei mele în timp ce mă legăna și/sau mă adormea.

Mi-am dorit întotdeauna să fiu muziciană și să cânt la un instrument. Cu timpul, această dorință a fost depășită de vocația de învățătoare. De-a lungul anilor am învățat să cânt la fluier și la pian. A fost o perioadă când mă pregăteam să devin cantor. În anii de școală am studiat și diferite discipline muzicale.

Profesia mea este de învățătoare. Predau copiilor defavorizați cu vârste între 6 și 15 ani. Consider foarte importantă realizarea activităților muzicale, deoarece acestea ajută la îmbunătățirea recuperării și integrării lor. Totodată, dezvoltarea abilităților, efectele emoționale și sociale pozitive, precum și consolidarea încrederii în sine arată o evoluție ascendentă.

Ne puteți povesti cum au fost utile activitățile muzicale pentru un anumit copil (sau grup de copii)? De ce ați început să folosiți muzica cu ei? Ce ați făcut și cum au reacționat la activitatea muzicală? Ați observat progres sau schimbare? De ce a fost important acest lucru?

Din grupul respectiv aș evidenția:

A., o fetiță de 8 ani. Trăiește într-una dintre cele mai numeroase și mai sărace familii ale comunității. Merge în aceeași clasă cu sora ei de 10 ani. Sora mai mare are rezultate mai bune decât ea. Există competiție între ele, însă A. a rămas în urmă. Performează sub nivelul vârstei sale. Simte acest lucru și este frustrată. Se confruntă cu dificultăți de scriere, citire și calcul. Își exprimă dificultățile și cu voce tare „Eu nu pot asta! Nu vreau să fac asta.” Are tulburări de coordonare a mișcării: dificultăți în urmarea comenzilor, reacționează lent. Obosește repede. Se atașează ușor. Zâmbește de cele mai multe ori. În general este liniștită. În timpul activităților muzicale am observat rezultate remarcabile în citirea ei.

D. este cel mai mic copil al unei familii care trăia din scormonitul prin gunoaie. După ce părinții au început să simtă rușine față de această situație, tatăl a găsit cu succes un loc de muncă oficial la producătorii de cărbune. Din această familie, acest copil mic a fost cel care a învățat să citească cu înțelegere și să scrie. Este un copil obișnuit. Este leneș, ar putea face mai mult. Atașamentul său este ambivalent. În timpul activităților muzicale, abilitatea sa de scriere s-a îmbunătățit semnificativ. Și cititul lui s-a îmbunătățit considerabil.

Acești doi copii s-au bucurat mai mult și au început să aibă rezultate mai bune. Totodată, au devenit mai inițiativi în îndeplinirea sarcinilor. Graba și gălăgia caracteristice primelor activități au fost înlocuite treptat de o viață muzicală răbdătoare, armonizată și liniștită.

Aveți vreo amintire/experiență specială legată de ascultarea muzicii, la care reveniți, și care vă motivează? Atunci când treceți prin vremuri dificile, ce anume vă motivează?

Ascult muzică în fiecare zi. Din ea mă încarc. Îmi place și liniștea. Și aceasta este un element muzical important.

În situații triste sau vesele mă îndrept către muzica simfonică sau către cântările creștine bisericești.

 Care activitate muzicală vi se pare deosebit de eficientă? Cum se numește? Pentru ce tipuri de copii este utilă, și la ce obiective poate ajuta să fie atinse? De ce instrumente aveți nevoie?

Jocuri preferate: cântat împreună, cântece cu răspuns, răspuns melodic, jocul dirijorului, jocuri cu instrumente mici, jocuri de improvizație, răspuns instrumental la cântece cu text.

Aceste jocuri au fost îndrăgite în activitățile noastre muzicale. Scopul principal a fost experiența comună. Totodată, și învățarea unui anumit mod de a privi lucrurile, a unei atitudini, a unei stări sufletești și exprimarea procesului.

Aveți speranțe sau vise legate de muzicoterapie în România, în special în ceea ce privește rolul pe care îl poate avea pentru copiii din comunitatea locală?

Aș dori să mai învăț în viitor și să realizez activități muzicale.