Citiți această postare în Română.

Să o luam de la început. Când ai început să lucrezi cu organizația noastra?

Am început să lucrez cu Music as Therapy Internationa; acum 12 sau 13 ani. Nu sunt foarte sigura, pentru că toți anii s-au transformat într-unul. Stiu despre munca organizatiei de mai bine de 20 de ani, prin munca mea în România.

Și ce făceai la acel moment? Cum a inceput lucrul cu noi?

Am aflat despre activitatile Music as Therapy International in Romania când lucram ca voluntar in Romania cu o altă organizație caritabilă din Marea Britanie, în centre rezidențiale pentru adulți cu dizabilități și boli mintale, așa că ambele organizații caritabile lucrau în locuri similare. Atunci am cunoscut-o pe Alexia.

Apoi, când m-am mutat în Marea Britanie, am continuat să fac voluntariat în diferite proiecte din România și am tot auzit despre Alexia și despre programele Music as Therapy International. Din întâmplare, a existat un moment în care au avut nevoie de un traducător și, de la traducerea câtorva texte, am trecut la a învăța cum să moderez Programul de învățare la distanță și să lucrez îndeaproape cu Cathy Rowland. (membru al grupului consultativ).  Apoi am trecut la coordonarea programului, participând la cateva conferințe de Terapie prin Muzica în România. Deci da, rolul s-a dezvoltat de acolo, într-adevăr.

După cum spuneai, nu eram singura organizație activă în România la acea vreme, așa că a existat ceva despre organizația noastra care te-a făcut să crezi că ți-ar plăcea să te implici?

Da. Presupun că nucleul meu profesional, deși m-am mutat în Marea Britanie, si interesul meu principal a fost să continui dezvoltarea de programe de formare pentru practicienii care lucrează în România și să dezvolt expertiza locală și abilitățile românești în lucrul cu copiii și adulții cu dizabilități.

Și m-a atras foarte mult Programul de Învățare la Distanță pentru că era un program foarte bine structurat care a dat acces oricărui tip de practicieni din România dezvoltarea abilităților muzicale și munca terapeutică cu clienții lor. Ceea ce m-a atras cu adevărat la el a fost faptul că era accesibil tuturor. Și la sfârșitul cursului, studentii au rămas cu un set foarte solid de abilități pe care le puteau aplica în contextul lor.

Sunt absolut fascinata să fac lucrurile să funcționeze pentru toată lumea și să sprijin orice persoană pentru a-și atinge potențialul maxim, indiferent care este acela.

Mai există ceva despre Programul de învățare la distanță care crezi că îi dă valoare?

În primul rând, supervizarea pe care o oferă Music as Therapy este absolut crucială. Și cred că oferă un cadru foarte clar care poate sprijini orice practician care lucrează cu copii sau adulți cu nevoi de dezvoltare în ceea ce privește înțelegerea cu adevărat a persoanelor cu care lucreaza… evaluarea copilului, definirea obiectivelor clare pentru a lucra împreună, cu un set clar de activități și abilități… faptul că studenții au un atelier practic de două zile în care își exersează abilitățile muzicale și conceptul fundamental al acceptarii pozitive necondiționate. Este o progresie foarte clară prin principiile muzicii ca terapie și toate considerațiile practice ale muzicii ca terapie.

Muzica formează, evident, abordarea de bază a Programului de învățare la distanță – și a tuturor activităților noastre. Ce crezi că face muzica atât de eficientă?

Cred că pentru mine, lucrul cu muzica este foarte important, deoarece de multe ori comunicarea verbală poate fi foarte dificilă pentru unii oameni. Dar lucrul prin muzică și sunet poate fi o formă mai accesibilă de comunicare și de conectare. Fie că este un sunet realizat cu o voce, fie prin mișcarea ta, fie un sunet realizat cu instrumente muzicale, este un mod foarte ușor de a te exprima și de a te conecta cu altcineva.

In timp ce ai lucrat pentru Programul de învățare la distanță, cursul a luat o serie de întorsături în încercarea de a-și consolida locul în România. Care sunt cele mai mari provocări cu care tu sau cursul v-ați confruntat?

Cred că una dintre provocări a fost ca terapia prin muzică – așa cum este cunoscută și aplicată în Marea Britanie – să se stabilească în România, în special în cursurile universitare. România are un master de terapie prin muzică, dar este foarte diferit de ceea ce este terapia prin muzică în Marea Britanie. Și chiar dacă am lucrat în colaborare cu ei și am încercat să implementăm o parte din Programul de învățare la distanță în cadrul cursului lor, nu a fost posibil.

Dar, în același timp, chiar dacă lumea academică din România a rămas foarte rigidă, cred că toate legăturile pe care Music as Therapy le-a făcut de-a lungul anilor au pregatit cu adevărat terenul pentru lucrările viitoare. Iar ceea ce vedem acum în România sunt tineri practicieni români, dintre care unii au început cu Programul nostru de Învățare la Distanță și care au ajuns să devină muzicoterapeuti fie în Marea Britanie, fie în Olanda sau în Germania. Și acești oameni se întorc înapoi în România. Așadar, ceea ce vedem acum, după 20 de ani, este că există muzicoterapeuti români care preiau provocarea de a avea profesia recunoscută în România și de a-și dezvolta propriile cursuri și formare de bună calitate.

Crezi că acesta este un aspect important al dezvoltării viitoare – că exista muzicoterapeuti români, mai degrabă decât din Marea Britanie sau din altă parte?

Cred că pentru o lungă perioadă de timp a fost cu adevărat semnificativ faptul că acest curs, în special Trainingul de Studiu Intensiv, a fost condus de muzicoterapeuti britanici, din cauza credibilității instruirii și a expertizei și a modului în care s-au desfășurat lucrurile.

Dar cred că Monica Manases (fostă Szabo) a jucat un rol absolut crucial în ultimii 20 de ani în dezvoltarea cursurilor locale și în dezvoltarea unei rețele cu adevărat puternice de practicieni. De asemenea, a reușit să obțină acreditare pentru curs la Colegiul Psihologilor din România, așa că acum cursul este acreditat. Și pe baza relației îndelungate pe care Music as Therapy a avut-o cu România și practicienii români, munca Monikai și capacitatea ei de a crea rețele de practicieni, am ajuns la un punct în care o putem preda cursul muzicoterapeutilor români și spune, „încă suntem implicați”, dar este timpul ca o echipă complet românească să preia conducerea.

Cu siguranță se simte ca acesta este un moment de reper pentru Programul de Învățare la Distanță din România. Ce crezi că va aduce viitorul pentru curs?

Cred că am identificat câțiva muzicoterapeuti români ideali care să ducă acest curs mai departe, așa că va fi cu adevărat interesant să vedem unde vom ajunge peste vreo doi-trei ani. Este foarte posibil ca aceștia să se poată conecta cu una dintre universitățile din România și să devină un modul al unuia dintre cursurile lor de master.

Dar se pare că este momentul potrivit pentru a avea o echipă complet românească. Chiar dacă sunt româncă, nu sunt stabilită în România, în timp ce Eli (Eleanora Rosca) are sediul acolo și este muzicoterapeut calificat în Marea Britanie, Monika are sediul în România și Larisa ar putea să aibă sediul în România la un moment dat odată ce isi termină studiile.

A fost corect pentru noi să recunoaștem, de asemenea, că, de fapt, acum este momentul să încurajăm tinerii practicieni și tinerii terapeuți să ia atitudine și să ia aceasta munca de formare în mâinile lor și ne vom asigura ca acest proces să se desfășoare fără probleme. și că se vor simti încrezători în acest rol.

La nivel personal, atunci, trebuie să fie o împlinire să vezi că ai ajuns la acest punct și să poți începe să te îndepărtezi, știind că este în mâini sigure?

Oh, absolut. Cred că este absolut grozav că vom avea o echipă pe deplin românească și este o echipă tânără și toată lumea este cu adevărat entuziasmată și dedicată. A fost foarte interesant când am făcut interviurile cu Larisa (Neculai) și Eli. I-am spus apoi Alexiei, “au toate visele pe care le-am avut eu cu ani în urmă! Asta este tot ce mi-am dorit si eu!” Așa că este foarte plăcut să vezi că pasiunea și determinarea sunt acolo. Am mare încredere în „noua” generație.

Ai lucrat cu noi mult timp. Ce te-a făcut să stai cu noi atât de mult?

Tocmai esenta a ceea ce facem. Pentru mine, Music Therapy International se remarcă prin faptul că dezvoltă abilități locale și practicieni locali acolo unde poate accesul la terapie prin muzică sau lucru prin muzica este într-adevăr limitat.

Și prin cursurile de formare, dezvoltăm cu adevărat abilitățile practicienilor și le permitem să-și dezvolte propriile programe ulterioare în lucrul terapeutic prin muzică, astfel încât să poată introduce muzica ca formă de exprimare și comunicare în locuri în care accesul la terapia prin muzica nu este atat de usor.

Cred că dezvoltarea abilităților muzicale ale practicienilor de zi cu zi (cum ar fi practicienii care lucreaza cu cei mici, sau îngrijitorii din casele de îngrijire), este cu adevărat fundamentală, deoarece aceștia sunt oamenii care lucrează zi de zi cu clienții lor.

Îți va lipsi?

Cu siguranță îmi va fi dor de acest rol, dar este foarte emoționant să văd că este transmis unei echipe atât de puternice și cred că a fost momentul potrivit pentru a da mai departe și a lăsa acest rol să crească într-un mod nou.

Trebuie să fi văzut unele schimbări de-a lungul anilor?

Cred că organizația de caritate și-a menținut cu adevărat valorile și principiile de bază și a fost întotdeauna foarte interesant să văd cum, în timp, și-a extins activitățile în multe țări… fără să se teamă să meargă în zone sau țări care au trecut prin multe conflicte și acum au nevoie de sprijin pentru a se recupera și a începe să crească. Dar, de asemenea, sunt foarte impresionata de modul în care organizația de caritate lucreaza în Marea Britanie pentru a dezvolta expertiza aici, deoarece nu numai alte țări au nevoie de sprijin.

Există ceva anume care crezi că vei lua cu tine dupa ce termini munca cu Music as Therapy International?

Aceasta este o intrebare dificila pentru că parcă aș lua totul, cu adevărat totul!

Pentru mine personal, am lucrat întotdeauna cu principiile Muzicii ca terapie – abordarea centrată pe copil și atitudinea de acceptare pozitiva necondiționata. De asemenea, am învățat multe din toată supervizarea primită pe parcursul cursului, uitând-ne la o situație problematică din unghiuri diferite.

Un alt lucru pe care cu siguranță îl voi lua cu mine este dedicarea și determinarea pentru o cauză specifică. Pentru că îți dai seama că nu vei putea îndrepta toate greșelile din lume, dar dacă te ții cu adevărat de ceea ce știi și de ceea ce faci bine, schimbarea va avea loc și se va răspândi și se va multiplica.

Sunt total de acord. Sunt multe de spus doar pentru a păstra această concentrare și pentru a nu fi distras și pentru a încerca să fii „toate lucrurile pentru toți oamenii”.

Da, absolut. Și cred că ceea ce este cu adevărat puternic este că de-a lungul anilor organizația a construit o colecție foarte importantă de resurse pentru practicieni prin videoclipuri, studii de caz, articole. Cred că toate resursele pe care organizația le-a construit au fost cruciale pentru mulți practicieni din întreaga lume. Te poți inspira cu adevărat din ea și folosi lucrurile ca materiale resursă, ceea ce este o moștenire cu adevărat importantă. Toate lucrurile pe care Music as Therapy le-a produs de-a lungul anilor au fost cu adevărat clare, solide și cu o bază de dovezi cu adevărat solidă.

Deci, ce urmează pentru tine, odată ce ai predat frâiele?

Ei bine, pe lângă munca mea cu Music as Therapy, lucrez într-o școală primară cu copii fie cu întârzieri de dezvoltare, fie cu TSA, fie cu dificultăți emoționale și comportamentale. De asemenea, sprijin artiști cu nevoi complexe de suport pentru Project Art Works, unde avem ateliere pentru artiști cu nevoi complexe de sprijin, în care oamenii vin în spațiu și își desfasoara practica artistică și sunt susținuți de artiști ca mine.

Voi continua această munca și caut să ofer un sprijin mai specializat pentru tineri și părinți sau tutori ai copiilor cu dizabilități sau în special cu TSA.

După mai bine de un deceniu, există, fără îndoială, multe de reflectat și încă nu te lași deoparte, dar cum ți-ai rezuma experiența în câteva propoziții?

Ei bine, sunt foarte recunoscătoare că am crescut ca practician alături de Music as Therapy International și am simțit cu adevărat că de-a lungul anilor am fost implicata într-o organizația care m-a ajutat să cresc și să mă dezvolt ca practician.

A fost un adevărat privilegiu să lucrez cu muzicoterapeuți de-a lungul anilor și am avut întotdeauna o echipă de sprijin atât de minunată încât… ce mă voi face fără ea? Dar știu că pot lua legătura cu voi oricând!